Cum dovedesc emisiile de CO2 pe tonă de aluminiu?

CO2 per tonă rezultă din două trasee separate, nu dintr-o singură metodă

Emisiile de CO2 pe tonă de aluminiu sunt în prezent vizualizate prin două reglementări diferite, și cele două nu progresează în paralel. Primul traseu este mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM, Regulamentul (UE) 2023/956): acesta cere importatorilor de aluminiu din afara UE să raporteze emisiile încorporate pe tonă, și acest lucru se întâmplă deja. Al doilea traseu este pașaportul digital al produsului conform ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781): acesta privește informațiile de mediu care vor trebui să figureze în pașaportul produselor din aluminiu, inclusiv datele privind CO2, dar metoda precisă de calcul și măsurare trebuie încă să fie stabilită pe fiecare grup de produse. Cine dorește acum să demonstreze CO2 pe tonă o face pe baza sistematicii CBAM pentru import, sau pe baza unui calcul propriu care se aliniază la metodele recunoscute — o metodă obligatorie și uniformă pentru pașaportul digital al produselor din aluminiu nu există încă.

Pentru cine se aplică și ce nu este inclus

Obligația CBAM afectează în special importatorii: cine importă aluminiu din afara UE se confruntă cu o obligație de raportare a emisiilor încorporate ale produsului respectiv. Acesta este un punct de plecare diferit decât pașaportul digital al produsului, care se adresează producătorilor și importatorilor care pun produse pe piața UE și care, în curând — odată ce regulile pentru aluminiu intră în vigoare — trebuie să furnizeze un pașaport cu informații de mediu. Acest text nu privește formula exactă de calcul pentru emisiile CBAM și nici modul în care un anumit producător trebuie să măsoare procesul său de producție: aceasta rezultă din regulile de aplicare ale CBAM însuși, și pentru pașaportul digital din actul delegat care urmează să fie publicat. Ceea ce este abordat aici este întrebarea ce cadru există în prezent și ce cadru trebuie încă să vină.

De când trebuie și ce se aplică până atunci

CBAM este deja în vigoare ca regulament și obligația de raportare a emisiilor încorporate este deja în curs de aplicare; faza precisă în care se află un importator (raportare sau și calcul efectiv) rezultă din textul Regulamentului (UE) 2023/956 însuși. Pentru pașaportul digital al produselor din aluminiu este altfel: articolul 39 din ESPR stabilește că metodele de testare, măsurare și calcul sunt stabilite pe fiecare grup de produse, dar pentru aluminiu actul delegat nu a fost încă publicat. O dată pentru care aceasta devine obligatorie pentru aluminiu nu este stabilită încă. Până când va apărea actul delegat, nu există o metodă legal prescrisă pentru CO2 pe tonă în cadrul pașaportului digital — dar există obligația CBAM existentă pentru cine importă.

Ce înseamnă aceasta în practică, pas cu pas

Cine se confruntă cu această întrebare acum, se uită mai întâi dacă este vorba de import de aluminiu din afara UE: în acest caz calea merge prin CBAM, și emisiile de CO2 încorporate pe tonă sunt deja parte a unei obligații de raportare în curs. Cine produce sau prelucrează aluminiu în UE și se pregătește pentru pașaportul digital, ar fi înțelept să colecteze deja acum date despre consumul de energie, provenienţa materiilor prime și procesul de producție pe tonă — nu pentru că aceasta ar fi deja prescrisă undeva pentru pașaport, ci pentru că aceste date constituie baza din moment ce metoda pentru aluminiu va fi publicată. O a treia etapă este urmărirea publicațiilor oficiale: atât regulile de aplicare în cadrul CBAM cât și actul delegat în cadrul ESPR apar în Jurnalul Oficial al UE, și abia atunci devine clar ce metodă de calcul va fi exact valabilă pentru pașaport. Până atunci, alinierea la o metodologie deja recunoscută — cum ar fi cea din CBAM, în măsura în care este aplicabilă — este pasul intermediar cel mai evident, fără a garanta că aceeași metodă va fi prescrisă mai târziu și pentru pașaport.

Sursa: regulamentul CBAM și articolul 39 din ESPR

Obligația de raportare privind emisiile încorporate la import decurge direct din Regulamentul (UE) 2023/956, care instituie mecanismul de corecție a limitei de carbon și desemnează aluminiul ca una dintre categoriile de produse implicate. Metoda viitoare pentru datele CO2 în pașaportul digital de produs decurge din articolul 39 al Regulamentului (UE) 2024/1781 (ESPR), care stabilește că metodele de testare, măsurare și calcul se vor stabili per grup de produse printr-un act delegat — un act care nu a fost încă publicat pentru aluminiu.

Dacă doriți să începeți acum acțiuni concrete, verificați mai întâi dacă situația dvs. cade sub obligația de raportare CBAM (la importuri din afara UE), și pentru rest, fixați din timp datele privind producția și energia per tonă, astfel încât aceste date să fie pregătite imediat ce va fi publicată metoda pentru pașaportul digital de produs de aluminiu.

Pe ce se bazează aceasta

Regulamentul însuși se găsește pe EUR-Lex. Facem referință pentru fiecare afirmație; nu trebuie să ne credeți pe cuvânt.

Ce trebuie să faceți concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Emisiile de CO₂ per tonă de aluminiu sunt o cifră care apare în mai multe locuri, fiecare cu propriul cadru și propria povară a dovezii. Pentru pasaportul de produs și pentru CBAM se aplică reguli diferite, formulare diferite, și deocamdată nici o metodă de calcul definitivă pentru pasaportul însuși. Acest lucru face subiectul confuz, dar obligațiile pot fi dezlegate.

Un calcul conform unei metode stabilite

Pentru pasaportul digital de produs se aplică faptul că măsurătorile și calculele nu pot fi alese liber: articolul 39 din ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) prevede că testarea, măsurarea și calculul se efectuează conform metodelor stabilite pentru componenta de produs. Pentru aluminiu, metoda aceasta pentru CO₂ per tonă nu a fost încă publicată. Din punct de vedere practic, pentru o companie cu 10 până la 100 de angajați, aceasta înseamnă că o metodă de calcul proprie — oricât de atent elaborată — trebuie înlocuită mai târziu imediat ce metoda oficială este disponibilă. Cine deja lucrează cu o evidență a gazelor cu efect de seră, de exemplu pentru un client sau pentru CBAM, ar fi bine să păstreze separate acele cifre și datele sursă subiacente, pentru ca o conversie ulterioară la metoda oficială să nu însemne că totul trebuie recolectat din nou. Mai multe despre statusul acelei metode se găsesc pe pagina despre metoda prin care se măsoară valorile pentru pasaport.

Demonstrarea originii cifrei

O cifră de CO₂ per tonă este doar utilă dacă este clar de unde vine: din ce fabrică, ce proces, ce combinație energetică. Pentru o companie care cumpără și prelucrează aluminiu, aceasta înseamnă că originea cifrei — nu doar cifra în sine — trebuie înregistrată. La aluminiu, emisiile per tonă variază considerabil între aluminiul primar (electroliză) și aluminiul reciclat (retopire), iar aceste două nu pot fi amestecate într-o singură medie fără să fie clar cum este construită acea medie. Aceasta se leagă și de întrebarea cât material reciclat se află într-un lot; aceste două cifre — CO₂ per tonă și ponderea aluminiului reciclat — aparțin împreună și sunt adesea cerute în aceeași vorbă. Vezi și cum se demonstrează ponderea aluminiului reciclat.

CBAM ca traiect separat, deja existent

În afara pasaportului de produs, CBAM există deja: Regulamentul (UE) 2023/956 obligă un declarant la importul de aluminiu din afara UE să raporteze emisiile de gaze cu efect de seră încorporate. Pentru o companie care importă aluminiu, aceasta nu este deci o obligație viitoare, ci o obligație curentă. Cifrele care se întocmesc pentru CBAM — per tonă, per categorie de produs, per instalație de origine — nu sunt automat aceleași cifre care mai târziu vor intra în pasaportul de produs, deoarece sistemele au fost concepute independent, dar datele sursă subiacente (consumul de energie, datele de proces de la producător) sunt adesea refolosibile. Ce cere exact CBAM și pentru cine, este elaborat pe pagina despre CBAM și aluminiu.

Distinția între dosar și pasaport

Pentru o companie care oricum face deja un calcul de CO₂ — pentru un client, pentru un raport de durabilitate, pentru CBAM — distinția între ceea ce rămâne intern și ceea ce mai târziu devine public în pasaport este relevantă. Pasaportul prezintă o cifră stabilită conform unei metode stabilite; modelul de calcul subiacent, presupunerile și datele sursă rămân în afara. Acea distinție între dosarul tehnic și pasaportul digital de produs este tocmai locul unde se blochează multe companii, și este explicată pe pagina despre diferența între dosarul tehnic și pasaport.

Unde merge greșit în practică

Un furnizor livrează o singură cifră de CO₂ per tonă pentru o producție întreagă pe un an, în timp ce acea producție constă parțial din aluminiu primar și parțial din aluminiu reciclat. Cifra medie nu este atunci reductibilă la un lot specific, și la o cerere de justificare nu este disponibilă nicio dezagregare.

Un alt scenariu: o companie folosește pentru pasaportul produsului aceeași valoare CO₂ pe care a indicat-o și pentru CBAM, fără a verifica dacă sfera de aplicare și regulile de calcul sunt în concordanță. CBAM calculează pe baza unei sistematici proprii pentru emisiile încorporate la import; aceasta nu este direct schimbabilă cu o metodă care va fi stabilită mai târziu pentru pasaport.

O a treia situație: un importator de semifabricate din aluminiu preia cifra CO₂ a producătorului străin fără documente sursă și, atunci când i se cere dovada, nu poate prezenta nimic mai mult decât un e-mail sau o linie dintr-o ofertă.

O a patra situație: o companie calculează ea însăși o valoare CO₂ cu propriul model de calcul, în presupunerea că aceasta va putea fi trecută ulterior în mod automat în pasaportul produsului. Imediat ce metoda oficială din articolul 39 al ESPR este publicată, propria abordare se dovedește a se abate în anumite privințe, iar cifra trebuie reconstruită — ceea ce ar fi putut fi evitat prin păstrarea datelor sursă de la început în formă structurată.

O a cincea: o companie consideră că cifra CO₂ este un secret comercial confidențial și refuză să o partajeze cu terța parte care asamblez pasaportul, în timp ce este neclar ce parte din acea informație va deveni ulterior publică și ce parte poate rămâne protejată. Această evaluare face parte din întrebarea dacă datele sensibile din punct de vedere comercial privind aluminiul trebuie să fie făcute publice, și este diferită de întrebarea cine are dreptul să consulte datele, care este răspunsă pe pagina privind accesul la datele din pasaportul produsului.

Ce puteți înregistra

Per parte sau lot de producție: cifra CO₂ per tonă, cu indicarea metodei sau instrumentului de calcul folosit și versiunea acestuia.
Originea cifrei: fabrică, linie de producție, și dacă se referă la aluminiu primar sau reciclat, sau la o proporție de amestec.
Datele sursă pe baza cărora a fost calculată cifra: consumul de energie, mixul energetic, datele de proces ale producătorului — păstrate separat de cifra finală.
Pentru aluminiul importat: raportarea CBAM și datele corespunzătoare ale producătorului sau instalației străine.
O notă pentru fiecare cifră indicând dacă este destinată CBAM, unei întrebări de client sau unui utilizare viitoare în pasaportul produsului, pentru ca sfera de aplicare și metoda să nu se confunde.
O referință la aliajul și designația EN-AW a partidei în cauză, deoarece cifrele CO₂ pot diferi în funcție de aliaj; a se vedea cum se înregistrează aliajul și designația EN-AW.

Aceasta nu este consultanță juridică. Această pagină oferă informații generale despre regulamentele cu care se ocupă această platformă. Nu cunoaștem situația dvs. În caz de îndoielă cu privire la cazul dvs. propriu, consultați un jurist sau autoritatea de supraveghere competentă.

Scris cu AI pe baza surselor de mai sus, verificat de om la 2026-08-22. Ceva nu este în ordine? Anunțați-ne — corecțiile sunt prioritare.