în ce limbă trebuie să fie datele din pașaportul de produs

Ce trebuie să faceți concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

ESPR reglementează în articolul 10 ce trebuie să conțină din punct de vedere tehnic și substanțial pașaportul digital al produsului, dar cu privire la limba în care datele sunt în cele din urmă prezentate utilizatorului, nu există nicio prevedere concretă în regulament însuși. Aceasta nu este o întâmplare sau o omisiune care a fost trecută cu vederea: chestiunea lingvistică este de obicei tratată în sistematica ESPR prin actele delegate per grup de produse, așa cum indică și articolele 5 până la 7 ale ESPR că cerințele precise de informare și performanță sunt elaborate per categorie de produs. Pentru semifabricatele din aluminiu, actul delegat nu există încă, și prin urmare nici reglementarea lingvistică nu este încă finalizată.

Aceasta nu înseamnă că nu se poate spune nimic despre modul în care o întreprindere poate să se pregătească pentru aceasta. Pot fi trasate deja acum câteva linii practice.

Înregistrarea datelor într-o formă reutilizabilă, neutră din punct de vedere lingvistic

Ceea ce poate fi făcut deja acum: să se înregistreze datele privind aliajul, compoziția și originea în așa fel încât să nu fie legate de o singură limbă. Codurile, cifrele și denumirile standardizate (cum ar fi o denumire EN-AW, vezi cum înregistrați aliajul și denumirea EN-AW) sunt prin natura lor independente de limbă. Câmpurile cu text liber — o clarificare a unui tratament de suprafață, o remarcă cu privire la originea deeurilor — nu sunt. Pentru o întreprindere cu 10 până la 100 de angajați, aceasta este mai ales o chestiune de disciplină în administrația proprie: acolo unde este posibil, a utiliza un cod sau o normă în loc de o descriere proprie, pentru ca traducerea ulterioară să implice mai puțin efort.

Încorporarea multilingvității în documentul sursă, nu doar la publicare

Întreprinderile care furnizează în mai multe state membre ar fi bine să gândească deja acum la ce date trebuie să poată fi furnizate multilingv. Aceasta se aplică în special informațiilor clarificatoare, nu pentru cifrele de bază, cum ar fi proporția de material reciclat (vezi cum se demonstrează ponderea aluminiului reciclat) sau emisiile de CO2 pe tonă (vezi modul în care sunt demonstrate emisiile de CO2 pe tonă de aluminiu), care sunt de obicei reprezentate ca numere. Pentru o întreprindere mai mică, aceasta înseamnă mai ales: atunci când se elaborează documentația tehnică, a ține deja seama că o parte din aceasta trebuie vreodată disponibilă în mai multe limbi, în loc să se descopere aceasta ulterior.

Făcând o distincție între dosarul tehnic și ceea ce apare în pașaport

Limba fișierului tehnic intern și limba pașaportului vizibil public sunt două problematici diferite. Un fișier tehnic este adesea redactat în limba de lucru a întreprinderii sau a fabricii; ceea ce apare în pașaport este destinat unui public mai larg — de la autoritatea de supraveghere la cumpărătorul dintr-un alt stat membru. Diferența între aceste două documente, și de ce nu sunt identice unu-la-unu, este descrisă pe pagina privind diferența dintre fișierul tehnic și pașaportul digital al produsului. Pentru problema lingvistică este deosebit de relevant faptul că o întreprindere nu trebuie să fie surprinsă de ideea că pașaportul apare automat în aceeași limbă ca și fișierul intern.

Unde merge greșit în practică

Câteva situații în care problema lingvistică creează confuzii în practică, deși regula finală nu este încă stabilă:

Un fabricant livrează profile cumpărătorilor din trei state membre și presupune că o singură versiune lingvistică a explicației tehnice este suficientă, deoarece cumpărătorul va citi engleză oricum. Aceasta este o presupunere despre ceea ce va accepta o autoritate de supraveghere sau un utilizator final dintr-un alt stat membru, și nu ceva despre care există certitudine acum.

Un importator de aluminiu pentru ambalaj preia textul sursă de la un furnizor străin literal în pașaport, inclusiv în câmpurile de text liber privind tratamentul de suprafață (vezi dacă tratamentul de suprafață trebuie raportat), fără ca o traducere sau o verificare a conținutului să fi avut loc. În caz de îndoială cu privire la ceea ce are nevoie un cumpărător, distincția dintre ceea ce trebuie să figureze conținutul în pașaport și în ce limbă se face, sunt două chestiuni separate care nu coincid automat.

O gieteriej externalizează întocmirea datelor pașaportului la un furnizor de servicii și presupune că acel furnizor de servicii va regla și traducerea, fără ca aceasta să fie consemnată undeva. Odată ce aceasta nu a fost stabilit, apare un gol între ceea ce se așteaptă și ceea ce se livrează.

O întreprindere presupune că, deoarece obligațiile CBAM (vezi ce înseamnă CBAM pentru importul de aluminiu) sunt gestionate într-o anumită limbă, același lucru se aplică automat pașaportului produsului. Acestea sunt două reglementări diferite cu propriul cadru, și o alegere lingvistică într-un sistem nu spune nimic despre celălalt.

O întreprindere redactează câmpurile de text liber privind informațiile de reparație (vezi dacă informațiile privind reparația și reziduurile trebuie incluse în pașaport) într-un stil informal, foarte intern pentru întreprindere, ceea ce face traducerea ulterioară inutilmente dificilă, deoarece termenii tehnici și abrevierile nu sunt traducibili unu-la-unu.

Ce puteți înregistra

În așteptarea actului delegat este practic să se ordoneaze acum deja internul un număr de chestiuni:

• O panoramă a datelor care apar în pașaport din coduri standardizate sau norme (cum ar fi desemnările de aliaje) și ale căror din text liber, astfel încât să fie clar unde va fi necesară o eventuală traducere.
• Un acord cu furnizorii și furnizorii de servicii cu privire la cine este responsabil pentru limba datelor furnizate, inclusiv momentul în care aceasta este verificată.
• O formulare fixă, reutilizabilă pentru explicații recurente (de exemplu, privind tratamentul de suprafață sau originea deșeurilor), astfel încât o traducere ulterioară să nu trebuiască să fie refăcută în mod constant.
• Un jurnal al sursei fiecărei date, inclusiv în ce limbă originalul a fost furnizat — util pentru reconstruirea a ceea ce a fost introdus când, și relevant în conexiune cu întrebarea cât de des trebuie actualizate datele din pașaportul produsului.
• Un ovaj intern al persoanelor care au voie să vadă datele din pașaport, ceea ce ajută la a face distincție între ceea ce devine vizibil public și ceea ce rămâne intern; vezi și cine are voie să vadă ce date din pasul de produs.

Odată ce actul delegat pentru aluminiu a fost publicat, va fi completat aici ce limbă sau ce limbi sunt concrete prescrise pentru pașaport.