pot afișa versiuni în limbi diferite ale pașaportului cu un singur cod QR

Ce trebuie să faceți concret

Ce se așteaptă de la dumneavoastră

Un purtător de date, un pasaport unic achitatoriu per produs

Articolul 11 al ESPR (Regulamentul (UE) 2024/1781) pornește de la un singur purtător de date per produs care oferă acces la pasaportul digital al produsului al acelui produs. Purtătorul de date în sine — codul QR — nu se referă la versiuni lingvistice ca pasaporte separate, ci la un pasaport care, pe baza datelor din spatele lui, poate fi afișat în diferite limbi. Pentru un producător sau importator de profile din aluminiu sau piese turnate, aceasta înseamnă practic: nu există un cod QR separat pe produs pentru fiecare limbă, și nici nu există un cod de identificare unic per versiune lingvistică. Există un cod de identificare, un purtător de date, și alegerea limbii se află în stratul din spate — similar cu modul în care funcționează un site web cu un selector de limbă, nu cum funcționează o etichetă de produs cu traduceri separate.

Alegerea limbii se află în platformă, nu în cod

Ceea ce se înțelege exact prin "oferire multilingvă" nu este dezvoltat în articolul 11 în sine; articolul reglementează cerințele tehnice privind concepția și funcționarea pasaportului în sens general, nu modul în care trebuie să funcționeze un selector de limbă. Pentru o companie cu 10 la 100 de angajați care furnizează semifabricate din aluminiu clienților din mai multe țări, aceasta înseamnă că alegerea unui selector de limbă, detecția automată a limbii pe baza locației cititorului, sau o ordine fixă de limbi, este o alegere de configurare a platformei care găzduiește pasaportul — nu o alegere care trebuie să fie stabilită separat per produs pe purtătorul de date în sine.

Codul de identificare unic rămâne neschimbat, indiferent de limbă

Articolul 12 al ESPR reglementează codul de identificare unic care se leagă de produs. Acest cod identifică produsul, nu versiunea lingvistică a pasaportului. Pentru practica unei gieterije sau a unui producător de profile, aceasta înseamnă că un singur lot de aluminiu, cu un singur cod de identificare, în datele din spatele lui poate fi pur și simplu deschis în olandeză, germană, franceză sau engleză fără ca codul în sine să se modifice per limbă. Cine funcționează cu GS1 Digital Link recunoaște acest principiu: linkul identifică produsul, și serverul care răspunde la link determină ce conținut — și în ce limbă — este afișat.

Eticheta urmează reguli proprii, separate de pasaport

Articolul 16 și articolul 17 din ESPR se referă la etichete și la prevenirea contrafacerii etichetelor. Aceasta este o componentă diferită de pasaportul digital propriu-zis: eticheta este indicația vizibilă, fizică pe sau lângă produs, în timp ce pasaportul conține datele subiacente, accesate digital. Pentru o întreprindere care exportă profile din aluminiu către mai multe zone lingvistice, aceasta înseamnă că limba unei etichete (în măsura în care este aplicabil) este o problemă diferită decât limba în care pasaportul este afișat prin codul QR. Ambele sunt independente una de cealaltă și merită fiecare atenția lor în cadrul procesului de organizare.

Unde merge greșit în practică

Un producător face să se tipărească pentru fiecare țară de export un cod QR propriu, cu de fiecare dată un cod de identificare diferit pentru ceea ce este de fapt același produs. Aceasta duce la mai multe pasapoarte pentru o aceeași șarjă de aluminiu, în timp ce articolul 12 presupune un cod pe produs.

O altă întreprindere consideră că alegerea limbii la momentul scanării este setată automat corect, fără ca să existe o selector de limbă sau detecție de limbă instalate pe platformă. Vizitatorului i se afișează întotdeauna limba în care au fost introduse inițial datele, chiar dacă aceasta nu este limba cumpărătorului.

Un exportator traduce conținutul pasaportului, dar uită că unele câmpuri — cum ar fi indicațiile tehnice ale unui aliaj de aluminiu sau un număr de lot — nu trebuie translate, și trebuie să rămână coerente pe toate versiunile lingvistice. Incoerența în acest sens ridică întrebări atunci când un cumpărător pune laolaltă două versiuni lingvistice.

O întreprindere consideră că un PDF tradus oferit alături de pasaport este același lucru cu o versiune lingvistică a pasaportului propriu-zis, în timp ce aceasta este un document separat care nu se actualizează dacă datele pasaportului se modifică ulterior.

Un importator face ca traducerea pasaportului să depindă de un birou de traduceri extern, separat, fără un acord privind actualizările. Când pasaportul este ajustat după publicare — a se vedea și cum se modifică datele după publicare — traducerea nu se actualizează și apare o diferență între versiunile lingvistice.

Ce puteți înregistra

• Ce limbi sunt acceptate de pasaport și cine în cadrul întreprinderii este responsabil pentru menținerea actualizată a fiecărei versiuni lingvistice.
• Acordul conform căruia există un cod de identificare și o purtătoare de date pe produs, indiferent de numărul de limbi — a se vedea și explicația privind cum ajunge codul QR pe aluminiu.
• Care câmpuri sunt traduse și care câmpuri (cum ar fi indicațiile aliajelor, numerele de lot sau de partid) trebuie să rămână identice pe toate versiunile lingvistice.
• Modalitatea prin care alegerea limbii este determinată din punct de vedere tehnic: selector de limbă, detecție pe bază de locație, sau o limbă standard fixă cu opțiune de alegere.
• O procedură fixă pentru implementarea modificărilor în toate versiunile lingvistice simultan, astfel încât nicio versiune lingvistică să nu rămână în urmă după o actualizare a datelor.
• Dacă și cum pasaportul poate fi consultat fără conectivitate la internet în limba utilizatorului — relevant pentru întrebarea dacă acces offline la pasaport este necesar pentru anumiți cumpărători sau medii de utilizare.
• Legătura dintre fișierul în limba sursă din sistemul ERP sau de inventar și versiunile lingvistice publicate, mai ales atunci când pasaportul este conectat la un sistem propriu.