Cum verific dacă datele furnizorului meu sunt corecte?

Întrebați despre metoda de măsurare, nu doar despre cifră

Nu obții certitudine deplină cu privire la corectitudinea unei cifre pe care o furnizează un furnizor doar privind cifra în sine, ci analizând modul în care a fost obținută. ESPR nu reglementează acest aspect ca o instrucțiune pentru controlul aprovizionării între întreprinderi, ci ca un cadru în care metodele de testare, măsurare și calcul trebuie să fie fiabile, precise și repetabile (articolul 39), și în care un produs nu trebuie conceput în așa fel încât să funcționeze diferit în test decât în utilizarea normală, sau ca performanțele să se degradeze în mod nedorit în timp (articolul 40). Cine primește date de la un furnizor pentru o pasaportă digitală de produs poate prin urmare întrebați ce metodă a fost utilizată și dacă acea metodă corespunde acestor principii — aceasta este altceva decât a putea determina singur dacă cifra este corectă.

Aceasta privește metodele, nu auditurile

Articolele 39 și 40 din ESPR sunt orientate către modul în care Comisia Europeană stabilește metodele de testare pentru grupele de produse, și către prevenirea situației în care producătorii să-și configureze produsele sau software-ul în așa fel încât rezultatele testelor să fie mai favorabile decât performanța reală. Aceasta afectează indirect fiabilitatea datelor care ajung în cele din urmă într-o pasaportă de produs, pentru că dacă măsurarea subiacentă este solidă, șansa ca valoarea să fie corectă este mai mare. Asupra a ceea ce nu merge: o obligație pentru un cumpărător de a efectua singur testări de laborator, o certificare, sau o listă de control legală pentru aprovizionare. Nici una dintre aceste articole nu menționează modul în care se soluționează un anumit dezacord între cumpărător și furnizor cu privire la o valoare incorectă — aceasta este o altă chestiune decât metodele la care se referă articolele 39 și 40.

Data pentru aluminiu nu este încă stabilită

Articolele 39 și 40 fac parte din ESPR în sine și formează cadrul general. Metodele concrete de testare, măsurare și calcul care vor fi aplicabile pentru fiecare grupă de produse — deci și pentru semifabricatele de aluminiu — vor fi stabilite separat pentru fiecare grupă de produse. Pentru aluminiu, acest lucru nu s-a întâmplat încă și nici o dată pentru aceasta nu este stabilită. Ceea ce este stabilit este principiul din articolul 39 conform căruia aceste metode, odată stabilite, trebuie să îndeplinească cerințe de fiabilitate și repetabilitate demonstrate, și principiul din articolul 40 conform căruia se previn ocolirea și deteriorarea artificială a performanțelor. Până când o reglementare specifică pentru produs nu este stabilită, nu există încă un cadru de testare obligatoriu pentru aluminiu pe baza acestor două articole — totuși, un furnizor poate deja lucra voluntar conform normelor și metodelor recunoscute, și aceasta este ceva la care se poate întreba.

Cum abordezi aceasta în practică

Cine verifică dacă datele furnizorului sunt corecte, o face în practică cel mai bine în câțiva pași. În primul rând: nu cere doar valoarea (de exemplu, un procent de material reciclat sau o proprietate mecanică), ci și metoda prin care a fost determinată acea valoare — ce normă, ce test, ce calcul. Apoi: verifică dacă aceasta este o metodă recunoscută, standardizată, sau o metodă internă a furnizorului însuși; această distincție este exact pe care o subliniază articolul 39 atunci când vorbește despre fiabilitate. După aceea: observă semnalele că un produs funcționează diferit în condiții de test decât în condiții normale de utilizare — aceasta este esența a ceea ce dorește să prevină articolul 40. De asemenea, este util să întrebi dacă performanțele pot se schimbe în timp, de exemplu prin ajustări de software la componentele de ambalare cu funcții electronice, fără o rație tehnică clară; și aceasta atinge principiul articolului 40. În sfârșit: păstrează documentarea pe care furnizorul o oferă. Pentru o pasaportă digitală de produs, nu doar valoarea conteaza, ci și sursa și documentarea acesteia, și acea documentație este utilă să fie păstrată împreună cu pasaportul astfel încât să poată fi ușor verificată mai târziu, atunci când o metodă specifică pentru produs este stabilită.

Baza: articolul 39 și 40 ESPR

Articolul 39 al Regulamentului (UE) 2024/1781 (ESPR) stabilește fundația pentru stabilirea metodelor de testare, măsurare și calcul care trebuie să fie fiabile, precise și reproductibile și care trebuie să țină seama de metodele recunoscut acceptate. Articolul 40 al aceluiași regulament reglementează prevenirea omisiunilor — o proiectare care schimbă performanțele imediat ce un produs este testat — și prevenirea deteriorării artificiale a performanțelor în timpul utilizării normale. Împreună, ambele articole formează fundația metodologică pe care vor fi construite cerințe specifice pentru produs, inclusiv cele pentru aluminiu, în curând.

Cine lucrează deja cu furnizori, poate deci să înceapă imediat să întrebe despre metoda folosită și justificarea acesteia, și să păstreze acea documentație. De îndată ce pentru semisfabricatele de aluminiu se stabilește o reglementare specifică pentru produs, aici va fi completat care metode se aplică concret și de la ce dată.